Această lucrare se adresează specialiștilor din economia reală, respectiv celor care au optat pentru perspectiva pragmatică asupra a ceea ce numim management, fie ei economiști, ingineri, juriști, funcționari în administrația publică, decidenți politici etc. Admitem explicit că optica autorilor pe marginea unor subiecte din acest volum este uneori, probabil, ușor idealistă, însă rămânem tributari principiului „orice practică se bazează pe teorie”, numai că practicienii nu conștientizează întotdeauna acest fapt (Peter Drucker, 2005). Exprimăm speranța că lucrarea de față va prezenta un anume interes pentru diferiți manageri, decidenți, cercetători, consultanți, evaluatori și alte profesii similare/apropiate; aproape că nu există tip de organizație în societatea modernă (partidele politice, universitățile, Biserica, ONG-urile, primăriile, instituțiile de educație, asociațiile, fundațiile, cluburile sportive, agențiile de orice tip etc.), organizații în care să nu se resimtă necesitatea apelului la diverse construcții teoretice în management.

      Actualmente, este extrem de greu de imaginat care anume va fi tipul de management aplicat de corporația viitorului și care va fi modelul de competiție între „actorii” economiei globale (formulăm unele sugestii de acest tip în capitolul final al lucrării!). Este însă cert că toate tipurile de organizații își vor focaliza strategiile către exploatarea cunoștințelor ca nou tip de resursă.

      Cunoștințele în afaceri sunt „ceva” predominant imaterial, abstract, de tip expertiză, copyright, proceduri, cutume, trucuri, reguli și orice altceva ce posedă toți salariații, începând cu funcționarul obișnuit și până la șeful executiv. Referindu-ne la modelul de competiție din economia globală, este de prezumat că acesta va rămâne de tip capitalist și/sau postcapitalist însă, oricât de amplu ar fi recursul la imaginație, este dificil de spus dacă va predomina competiția sau cooperarea între toți actorii implicați; „adevărata cheie a evoluției nu este competiția, ci cooperarea”, spune David Korten (1999).

      Așteptăm din partea tuturor celor enumerați anterior, cu interes și deschidere, opinii, sugestii și critici, în speranța că ediția viitoare a lucrării de față va fi mult mai completă/pertinentă; așa cum spunea marele filosof Martin Heidegger, dinamica autentică a unei științe se exercită prin revizuirea, uneori radicală, a înseși conceptelor sale fundamentale (1927). Nu există un adevăr absolut enunțat pentru totdeauna; dimpotrivă, avem datoria de a sugera noi întrebări și de a căuta permanent, cu răbdare și perseverență, răspunsuri!

Autorii