În al treilea și al patrulea volum la Negociind cu Uniunea Europeană (2003), am insistat asupra faptului că pregătirea mediului intern și extern de negociere este o muncă obligatorie și foarte amplă. Iar complexitatea acestei etape a procesului de negociere sporește în cazul negocierilor de aderare la UE. Și nu doar pentru că negocierile de aderare se întind pe durată de timp relativ îndelungată, dar și datorită modului de formulare și susținere a pozițiilor părților. Iar dacă avem in vedere că statul candidat este cel care trebuie să convingă că interesul său firesc se poate armoniza cu interesul comunitar, avem încă un motiv să considerăm că pregătirea mediului de negociere devine o componentă esențială a procesului negocierii de aderare.
Propunând publicului și experților un set de materiale documentare care oferă posibilitatea cunoașterii, înțelegerii și evaluării diferitelor componente ale procesului negocierii aderării României la UE, volumul al cincilea al lucrării Negociind cu Uniunea Europeană înfățișează segmentul care a revenit negociatorului șef cu UE în activitatea de pregătire a mediului intern și extern de negociere, pentru perioada 2003-2004.
Evident, tema centrală a preocupării pentru dezvoltarea unui mediu de negociere cât mai propice este pregătirea internă pentru aderare, îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga și Madrid. De aceea, echipa de negociere nu s-a mărginit doar să preia rezultatele vizibile ale pregătirii aderării, deoarece, pentru a accelera negocierile, s-a implicat direct în pregătirea internă, a contribuit la maturizarea criteriilor de aderare și, prin aceasta, la dezvoltarea suportului social și politic autohton ca parte constitutivă a mediului intern al negocierilor. Iar în 2003 și 2004 efortul central a fost îndreptat spre zona economică, în sensul obținerii statutului de economie de piață funcțională. Restructurare, reformă, privatizare, competitivitate au fost numai câteva dintre imperativele îndeplinirii criteriilor economice ale aderării, iar faptul că 2004 a fost un an electoral, cu preambulul în 2003, explică necesitatea energiei suplimentare depuse de negociatori pentru a obține un mediu de negociere favorizant obiectivului României de a finaliza negocierile de aderare la sfârșitul anului 2004.
Autorul