Parafrazând un vechi dicton putem spune că fiecare Carte are Destinul și, mai ales, Misiunea sa!
Va fi, poate, și cazul lucrării de față. Paginile sale s-au născut treptat, pe măsură ce autorul său pătrundea, timid, tainele celei mai vechi și mai fascinante povestiri a Umanității: cea a desprinderii de și revenirii Omului la Natură!
Într-adevăr, temele ecologice, mai bine zis ecologiste, devin tot mai mult o prezență permanentă, de zi cu zi, în viața omului modern. Cultura civică generală a fiecărui individ și conștiința colectivă asimilează cu titlu definitoriu problematica protecției mediului și conservării naturii. Orizontul previzibil încrustează în linii tot mai evidente dimensiunile unui “holocaust ecologic”.
Pentru a sublinia evoluția fenomenului, vom apela la metafora plurivalentă, deopotrivă existențialistă și modernistă a lui David Brower, unul din fondatorii mișcării ecologiste americane.
Să folosim, spune ecologistul de peste ocean, cele 7 zile ale Genezei ca imagine pentru a prezenta ceea ce, în fapt, s-a petrecut acum 4 miliarde și jumătate de ani de istorie a lumii. O zi va echivala, astfel, cu circa 660 milioane de ani.
Planeta noastră s-a născut luni, la ora zero. Luni, marți și miercuri, până la prânz s-a format Pământul. Viața a început miercuri la orele 12:00 și s-a dezvoltat în toată frumusețea sa organică în timpul celor patru zile următoare. Abia duminică, la orele 4:00 după-amiaza, au apărut marile reptile; cinci ore mai târziu, o dată cu dispariția sequoias, au dispărut și acestea.
Omul nu apare decât cu trei minute înainte de miezul nopții de duminică. La un sfert de secundă înainte de orele 24:00 se naște Iisus Cristos, iar cu a patruzecea parte de secundă înainte începe revoluția industrială.
Acum suntem duminică seara la ora 24:00 și ne aflăm înconjurați de oameni care cred că ceea ce fac de o patruzecime de secundă pot continua la nesfârșit.
Numai că în această perioadă, insignifiantă pentru istoria Naturii și chiar a Umanității, medii naturale au fost distruse, multe specii au dispărut; industrializarea și urbanizarea au sărăcit flora și fauna, despăduririle au accelerat eroziunea și au modificat regimul apelor, diversitatea naturală a fost alterată. Poluarea și degradarea mediului au devenit fenomene omniprezente și au generat probleme globale: efectul de seră și schimbarea climei prin încălzire, diminuarea stratului de ozon și amenințarea, de o manieră generală, a sănătății umane, sărăcirea biodiversității, extinderea deșertificării ș.a., cu alte cuvinte o provocare esențială pentru o nouă adaptare a Umanității, rapidă, radicală și contradictorie, cu consecințe încă incalculabile și imprevizibile.
Din această perspectivă, mediul și problemele sale ar trebui să se transforme în miza crucială a civilizației umane la acest sfârșit de veac și început de mileniu.
Autorul