Parcurgerea celor șapte capitole ale acestei cărți m-a convins că autorii cunosc și chiar se apropie de înțelegerea poluării sistemice, din perspectiva sănătății întregului viu, ca pe una din căile de sinucidere globală, care nu au căzut din cer, nu este rezultatul voinței Domnului, ci expresia directă a unor comportamente umane și instituționale mânate de egoism, egocentrism, lăcomie, iresponsabilitate, ignoranță și voință de dominație și de plăcere.
Interpretând poluarea ca pe un atac al „omului infectat” asupra constantelor echilibrului „întregilor integrați”, autorii depun eforturi în direcția cunoașterii formelor de poluare, înțelegerii cauzalității unui asemenea fenomen social, fundamentării unor politici care să înceapă cu autoguvernarea umană și regională inteligentă și să continue cu guvernarea democratică a comunităților umane aflate mereu sub controlul voinței colective a acestora.
Prof. univ. dr. Constantin Popescu