În lucrare este tratată problema externalităților de mediu privite fie ca un câștig, fie ca o pierdere ca urmare a acțiunii inițiale de producători sau consumatori și care vor trebui incluse în costurile celor care afectează, într-o formă sau alta, mediul natural. În explicarea externalităților trebuie pornit de la clarificarea conceptelor de cost social și cost privat și de venit social și venit privat. Faptul că unele externalități sunt pozitive, iar altele sunt negative impune problema alocării unor surse pentru diminuarea celor negative și creșterea celor pozitive. Lucrul acesta duce de fapt la o analiză cost-beneficiu în care, și de o parte și de alta, trebuie implicate externalitățile de mediu, fie sub forma economiilor de producție sau consum, fie sub forma dezeconomiilor de producție și consum.

      Astăzi apare stringenta problema internalizării acestor costuri pornind de la aplicarea principiului poluatorul plătește (PPP). În lucrare este prezentată tipologia instrumentelor economico-financiare și administrative privind internalizarea costurilor. Folosirea standardelor de apreciere a calității mediului implică avantaje și dezavantaje, rămânând ca soluție perfecționarea și adaptarea acestora la condițiile asigurării unui mediu natural sănătos. În privința permiselor, licențelor, autorizațiilor sau alte drepturi de poluare, consider necesar crearea și funcționarea unor piețe specifice care să stimuleze acțiunile antipoluante și să stabilească “prețul” real al oricărui impact asupra resurselor de mediu. Totuși, nu trebuie scăpate din vedere și măsurile de descurajare a unor activități nepotrivite ce ar putea să apară pe piață cu respectarea tuturor jocurilor pieței libere.