TEORIA  CONTABILITĂȚII este disciplina de introducere în imperiul științific al contabilității prin care, gradat și metodic, se ia cunoștință cu elementele teoretice fundamentale ale obiectului și metodei sale de cercetare, cu principiile, procedeele și mijloacele specifice concepute și folosite pentru obținerea, valorificarea și conservarea informațiilor cu privire la patrimoniu, poziția financiară și profitabilitatea firmei.

     Cartea tratează această problematică, încercând un echilibru între ceea ce a acumulat și conservat știința și practica contabilă pe plan mondial și național și noile curente contabile moderne. Astfel, premisele științifice și logice ale contabilității sunt abordate prin îmbinarea principiilor teoretice fundamentale clasice cu principiile (convențiile) moderne de organizare și conducere a contabilității și de întocmire și prezentare a situațiilor financiare  acceptate prin standarde de comunitatea mondială (IFRS) și europeană (Directivele Comunităților Europene).

     Două dintre procedeele de bază ale metodei contabilității, Bilanțul și Contul, concepute pe suportul principiilor teoretice - dubla reprezentare și dubla înregistrare - constituie elementele centrale ale lucrării prin care se pot înțelege logica și mecanismul prin care contabilitatea interpretează, reprezintă și esențializează în plan informațional obiectul său.

     Întrucât informațiile contabile devin, prin publicarea situațiilor financiare,  bun public, toți cei interesați de acestea trebuie să aibă cunoștințe minime de contabilitate pentru a fi în măsură să interpreteze și să înțeleagă mesajul transmis.