Primele două capitole sunt afectate studiului Antichității și Evului Mediu. După „Evul Mediu - un intermezzo contabil” (cititorii vor afla de ce formula promovată de autor este acoperitoare), el aderă la formula sombartiană (în Der Moderne Kapitalismus, 1928), care relevă o legătură de cauzalitate între partida dublă și capitalism. De aici Dobroteanu începe tratarea evoluției contabilității, ghidat fiind de evoluția diferitelor forme de capitalism: cel comercial, căruia îi atașează formula „epoca de aur a partidei duble”, capitalismul industrial, capitalismul financiar și capitalismul corporatist.

Natural, tratatului lui Luca Paciolo i se rezervă un loc distinct. Oare să fie polivalentul italian omul providențial al evoluției contabilității? Unele scrieri, recunoscându-i meritele, ne lasă totuși să înțelegem că el a avut precursori. Poate și acest fapt face parte din micile riscuri cu care se confruntă un cercetător, pe tărâmul istoriei contabilității.

Capitalismul industrial aduce schimbări majore în evoluția contabilității:

• materia noastră de studiu începe să se conceptualizeze prin apariția și aplicarea de principii contabile;

• industriile cer prezența situațiilor financiare, ca punct final al ciclului contabil, cu structuri mai rafinate și cu utilizări manageriale:

• de asemenea, ele solicită o dihotomizare a contabilității (dualismul contabil; separarea contabilității manageriale de calculația costurilor).

În perioada capitalismului financiar, se consolidează auditul, ca mijloc de verificare a onestității managerilor, contabilitatea managerială își diversifică arsenalul metodologic.

Perioada capitalismului corporatist conduce la aplicarea de noi metodologii de finanțare, cu consecințe mai târziu asupra politicilor și opțiunilor contabile. Tot atunci, apar și se dezvoltă celebrele teorii bilanțiere. Contabilitatea managerială este în plină ascensiune. Procesul de audit își modernizează instrumentele de lucru.

Trecerea relativ simplificată peste perioada socialistă a contabilității, în țara noastră, este absolut justificată, atâta timp cât autorul este adeptul tezei lui Werner Sombart.

Deși lucrarea este una de istorie, ea proiectează și „amintiri despre viitorul contabilității”. Eseul lui Laurențiu vizează temele armonizării, efectelor comerțului electronic și internetului, în contextul posibilelor pagini de evoluție a contabilității. La acestea se adaugă considerațiile privind contabilitatea socială, contabilitatea verde și procesul de dereglementare contabilă.

Prof. univ. dr. Niculae Feleagă