Cartea Cibernetica Sistemelor Macroeconomice Reale urmărește, în principal, ideea că mecanismele de bază ale reglării și autoreglării în economie se formează în jurul și cu ajutorul piețelor. La nivel macroeconomic, piețele care apar sunt entități virtuale, formate în urma agregării cererii și a ofertei ce se formeazǎ pe mii și chiar milioane de piețe reale, existente la nivel microeconomic. Cele două costituente fundamentale ale pieței macroeconomice, cererea agregată și oferta agregată, sunt influențate de procese și fenomene care au loc în întregul sistem al economiei naționale și chiar în alte economii naționale, ca în cazul sistemelor deschise. Acest lucru face ca mișcarea continuă a celor două componente să fie supusă acțiunii unor forțe mult mai complicate decât în cazul piețelor de la nivel microeconomic.

     Înțelegerea sensului acțiunii acestor forțe care determină permanenta ajustare a piețelor se poate face utilizând mecanismele feedback de reglare și autoreglare. Procesul de ajustarea a unei piețe este el însuși rezultatul acțiunii uneia sau mai multor mecanisme feedback care determină apariția unor lanțuri cauzale de influențe, la capătul cărora se află variabile definitorii pentru măsurarea proceselor și  fenomenelor economice.

     Extinzând aceastǎ concepție la nivelul ECONOMIEI REALE, se pot detecta ușor principalele mecanisme care determinǎ evoluția și funcționarea acestui sistem deosebit de important al economiei naționale. Mecanismele respective nu acționează însă separat, ci strâns dependent de toate celelalte mecanisme de reglare și autoreglare, imprimând sistemului economic anumite caracteristici care nu pot fi modificate sau orientate de către Guvern (de exemplu, prin politici fiscale) fără o cunoaștere profundǎ a rolului și importanței fiecărui mecanism în ansamblul economiei naționale.

Autorul