Profuziunea de scrieri care au în titlu sau în cuprins noțiunea de ecologie se datorește faptului că el a căpătat astăzi o extensiune extrem de mare. De la o noțiune pur biologică el acoperă astăzi protecția mediului, protecția omului împotriva deteriorărilor de mediu, probleme legate de relațiile interumane și de spiritualitatea omului. Se vorbește de ecologie în contextul tuturor factorilor de mediu (ecoagronomie, ecosilvicultură, ecopedologie, ecotoxicologie, ecofiziologie etc.) dar și de ecologie umană, de la ecourbanism până la ecoteologie! A scrie un tratat sau măcar o carte de informare care să atace toate aceste probleme este desigur aproape imposibil.

      De fapt lucrarea de față nici nu are această intenție. Ea nu se vrea o radiografie a stării ecologie a globului, dar plecând de la constatarea, poate uneori sumară, a acestei stări, încearcă să scruteze viitorul. Punctul de plecare îl constituie modelele globale realizate în anii ’70, unele ca rapoarte către Clubul de la Roma, reevaluate cu datele la zi în ce privește creșterea demografică, a necesarului de hrană și de produse industriale, creșterea poluării și diminuarea resurselor naturale și ale biodiversității. Concluziile sunt grave deoarece se pare că am ajuns la capătul suportabilității globului în ce privește necesarul pentru viețuire a unei populații în creștere exponențială și a absorbirii deșeurilor create de ea. Raporturile dintre om-societate-natură s-au deteriorat ceea ce impune o nouă orientare a acțiunii umane. Aceasta trebuie făcută pe două căi, a strategiei și a acțiunii politice, corespunzând celor două tipuri de ecologii: politica ecologică și ecologia politică.

Autorul