Prima lucrare extinsă a unui autor român în care se interoghează fundamentele științei economice actuale, „Economia de dicționar. Exerciții de îndemânare epistemică” se adresează nu doar specialistilor, ci tuturor celor interesați de răspunsuri în legătură cu criza economică globală.

      Pornind de la ipoteza că realitatea economică se configurează după preceptele teoriei standard, autorul consideră fundamentală pentru finalitatea acțiunii sociale conștientizarea limitelor explicative ale teoriei, dar și internalizarea procesului logicii situaționale în înțelegerea intersubiectivității ca matrice a proceselor economice. Miza urmărită este de a testa consistența întemeierilor epistemice de sorginte iluministă, de la conceptul de „mână invizibilă” și până la predictibilitatea ciclurilor economice, cu intenția de a demonstra că deficitul explicativ al științei economice vine tocmai din falsificarea conținutului economiei prin parcimonie și cantitativism.

      Așa s-a ajuns, bunăoară, la preluarea necritică și transformarea ideii de progres în creștere economică sau a celei de selecție naturală în concurența exclusivă, dar și la amestecul valorilor generice din teoria libertății umane cu cele din teoria pieței ca mecanism de alocare a resurselor economice , rezultatul fiind proiectarea unor ideologii în care o expresie a raționalității economice – avuția – devine interșanjabilă cu puterea, ca funcție a guvernării.

      Autorul cheamă la bară principalele ipoteze ale științei economice încercând să deceleze deficitul explicativ, evident astăzi când mare parte a consecințelor economice ale crizei globale nu mai pot fi înțelese pornind de la asumpții de genul: „piața liberă se autoreglează”, „agenții fac alegeri raționale” ș.a.m.d. Mecanicismul și materialismul economiei ca știință constituie cauzele profunde ale crizei actuale, care este nu doar una a ipotezelor de lucru, a instrumentelor și a sistemului ca atare, ci și a teoriei clădită pe asumpții fiziciste, non-antropice.

      Reconstrucția edificiului conceptual al științei economice constituie o urgență pentru evitarea eșecului de a se juca totul pe cartea randamentului prin externalizare de costuri și marketizare a vieții. Centrarea pe bunul simț a performanței economice este sugestia pe care autorul o ridică la rang de lege economică fundamentală, a cărei consecință directă este sustenabilitatea lucrului bine făcut. Economia devine o știință a salturilor mortale prin degradarea în ideologie!