Procesul de constituire a administrației românești a fost unul îndelungat, întins pe mai multe sute de ani, într-o istorie zbuciumată, marcată de poziția geografică a României la intersecția a trei mari puteri: Imperiul Otoman, Rusia și Imperiul Austro-Ungar. În diferite momente ale existentei sale, administrația și structurile statului au fost marcate de modelele celor trei mari puteri.
Apariția formelor „moderne” ale administrației a avut loc la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, moment până la care existau trei țări române: Muntenia (Țara Românească), Moldova și Transilvania, fiecare având propriile instituții și propria administrație.
Lucrarea de față descrie formarea și evoluția sistemului administrativ românesc începând cu a doua jumătate a secolului XIX și până în prezent.