Lucrarea este structurată în două părți în care sunt abordate două teme de real interes. Astfel, prima parte se referă la refor­ma­rea administrației publice și transformarea acesteia într-o admi­nistrație responsabilă, capabilă să gestioneze eficient sistemul politicilor publice. După o scurtă introducere în știința adminis­trației și a direcțiilor de dezvoltare a spațiului administrativ, este argumentată nevoia de modernizare a administrației și responsa­bilizării acesteia. Știința administrației poate fi considerată,  dintr-un anumit punct de vedere, ca fiind  destul de veche, putând  fi regăsită  la precursorii secolului al XVIII-lea, dar în același timp este destul de recentă, în măsura în care nici obiectivul, nici viziunea, nici metodele acestei științe nu sunt limitate la cele la care s-a apelat în perioadele trecute.

     De-a lungul timpului, cunoașterea administrației a fost interpretată ca o cunoaștere practică, concretă, utilă în procesul de satisfacere eficace a sarcinilor, știința administrației fiind definită ca arta de a administra bine.

     Ideea unei cunoașteri științifice, a administrației a apărut relativ recent iar ruptura epistemologică  ce se impune în raport cu atitudinile anterioare este împiedicată de pregnanța reflexelor și modurilor tradiționale de gândire, înrădăcinate pe parcursul seco­lelor. Paralel, domeniul de investigație a științei administrației este extins și diferențiat, atenția fiind acordată nu doar administrației publice, ci și administrației private, deși această evoluție nu a determinat dispariția concepției unei științe a administrației exclu­siv centrată asupra administrației de stat.

     Depășirea acestei confuzii este pusă sub semnul întrebării deoarece procesul de definire a obiectului, viziunii și metodelor utilizate de știința administrației nu a ajuns, încă,  la maturitate.

     În consecință, nu pot fi înțelese problemele cu care adminis­trația se confruntă și nici nu pot fi luate în considerare principalele piste de cercetare fără a avea, în prealabil, retrasate etapele con­strucției progresive ale acestui nou câmp științific.

     Politicile publice, cea de-a doua temă dezvoltată în lucrare, constituie un subiect aflat în centrul atenției atât în România, cât și la nivelul Uniunii Europene. Importanța acestui domeniu atât ca teren generos de investigații teoretice interdisciplinare, cât și ca expresie pragmatică a talentului și capacităților necesare pentru reușita politicilor publice este determinantă. Explicația rezidă în faptul că problemele majore cu care se confruntă astăzi și în viito­rul previzibil societatea  au șanse să fie rezolvate numai în măsura în care politicile publice dezvoltate sunt performante.

     Teoriile moderne de elaborare a politicilor publice, cadrul general de dezvoltare a acestora, relevarea potențialelor obstacole în implementarea politicilor la nivelul societății românești, precum și mecanismele de surmontare a acestor amenințări reprezintă principale  subiecte dezvoltate în această a doua parte a lucrării.

     În raport cu obiectivele lucrării și cu desfășurarea acesteia pe cele două planuri amintite, prezentul volum se adresează, în primul rând, funcționarilor publici, servind în procesul pregătirii sau perfecționării acestora, precum și în cel al documentării în domeniul administrației publice și cel al politicilor publice. În același timp, considerăm că lucrarea se poate dovedi utilă și pentru alte categorii largi de cititori-cadre didactice din învățămîntul superior, cercetători în domeniul științelor sociale, specialiști și experți din structura autorităților publice, studenți ș.a. m.d.

Autoarea