Lucrarea prezintă o analiză detaliată a administrației publice românești, oferind o evaluare critică și soluții concrete pentru modernizarea acesteia, prin integrarea meritocrației și a inovării.

Într-un bilanț minuțios realizat în primele capitole ale cărții, autorii demonstrează că pariul ridicării statului și administrației publice la standardele europene, în intervalul unei singure generații, a fost în mare câștigat. Odată această întreprindere reușită, statul român și administrația publică se confruntă cu noi provocări, cele mai importante fiind pierderea îngrijorătoare a atractivității carierelor administrative în contextul pensionării masive a funcționarilor, pe motive de vârstă, demografia declinantă și salariile mediocre la început de carieră, în comparație cu sectorul privat. Apoi, în contextul unui risc crescut de accedere la putere a unor lideri populiști iliberali, se remarcă importante provocări referitoare la chestiunea etică funda­mentală: cum anume funcționarii publici pot și trebuie să apere statul de drept și libertățile publice împotriva acestor neo-despoți, fără a se vedea acuzați de a constitui un „stat profund”. În sfârșit, în contextul actual definit de existența
poli-crizelor sau perma-crizelor (de naturi diverse), administrația românească, centrală și locală, trebuie să-și întărească adaptabilitatea și reziliența organi­zațională.