Avântul industrial european, dar și schimbările economice, sociale, politice și culturale, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, au impulsionat și mai mult dezvoltarea capitalismului. Din perspectiva gândirii economice, acest secol pare o epocă a indeciziei, a ezitării, a tatonării, a căutării unui model economic convenabil tuturor și agreat de toată lumea, care să depășească dilema alegerii imposibile.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, stăpânii ideilor economice – universitari, activiști politici, prelați, oameni de afaceri, înalți funcționari – par să deschidă epoca mandarinatului în știința economică. Multe nuanțe, multe contestări ale tradiției, multe tendințe opuse își dispută prioritatea în știința economic fie prin îndepărtarea tacită de credință, dar păstrarea aparențelor de credincios, fie prin emanciparea temporară de politică, dar și de morală, fie prin creșterea gradului de abstractizare, dar clamarea realității… Clivajul social al gândirii economice, dar și convertirea conflictelor din știința economică în dispute ideologice – transcriu, rând pe rând, propria lor istorie, alimentând piața ideilor.