Societățile moderne se definesc, în chip esen­țial, printr-o nouă configurație a sistemelor politice, după cum și sistemele economice și culturale pe care se sprijină sunt radi­cal diferite de cele specifice societăților premoderne. Institu­țiile ce alcătuiesc structurile de ordin politic, întemeiate pe alte principii și valori, au avut un rol fundamental în organizarea și funcționarea internă a societăților moderne, precum și în dezvoltarea unor raporturi regionale de putere care să le ofere poziționări avan­tajoase pe arena internațională. Analiza structurii instituționale, a regulilor și a procedurilor ce carac­terizează democrația reprezentativă ca mod nou de guvernare, precum și analiza factorilor ce condiționează capacitatea politică a statelor de a susține procesele de modernizare și de dezvoltare ale societăților, în mediul competitiv al lumii moderne, constituie un capitol important al gândirii politice și al politologiei.

      Pentru a înțelege semnificația nouă pe care a dobândit-o politicul în lumea modernă este necesară și analiza transformărilor majore pe care le-a suferit spațiul politic, în ansamblul său, transformări ce au dus la instituirea unor noi raporturi între stat și societate, între stat și cetățeni. Sub presiunea unor schimbări sociale de profunzime, sistemul politic și-a remodelat toate componente sale structurale: cadrul juridic, principiile și regulile de funcționare, formele de legitimare și procedurile de selecție a conducătorilor, aranjamentele instituționale și meca­nismele de luare a deciziilor, uriașa mașinărie admi­nistrativă, instituțiile de mediere a intereselor diver­gente și de negociere a consensului social, interac­țiunile cu societatea civilă, formele de comunicare și de influențare a opiniei publice.