Am încercat să ofer în această carte, mai ales în primele două capitole, câteva repere ce ne pot ajuta să construim o interpretare rațională și plauzibilă a unor realități istorice și politice ce par a desfide, prin ineditul lor evenimențial, funcția predictivă a teoriilor sociale. Configurația lumii actuale este un rezultat cumulativ al unor factori extrem de diverși, pe care nici o teorie socială nu-i poate cuprinde într-o ecuație completă. Sociologul, istoricul și specialistul în științe politice pornesc evident de la fapte empirice, dar pentru a construi explicații și interpretări ei trebuie să exploreze și prefacerile din lumea valorilor și a credințelor ce orientează acțiunile umane, să exploreze acele zone magmatice în care se acumulează lent o masă critică a energiilor sociale și a proceselor inovatoare, astfel încât să poată anticipa, o clipă mai devreme, liniile de forță ale istoriei și tendințele ce vor deveni dominante.

      Ajungem astfel la cea de a treia temă importantă a cărții, pe care am dezvoltat-o în diverse registre analitice: statutul epistemologic al disciplinelor sociale, în general, și condiția particulară a sociologiei în lumea postmodernă. Am reluat dosarul istoric al problemei, încercând să reconstitui sensurile inițiale pe care Max Weber le-a conferit conceptului de “neutralitate axiologică”, într-un context științific și istoric anumit, și să marchez apoi schimbările de viziune și de atitudine față de acest principiu al cunoașterii sociale. Am descoperit astfel că, în gândirea socială și politică actuală, în controversele teoretice dintre diverse școli de gândire referitoare la natura puterii politice și la conceptul de legitimitate, sunt prezente numeroase teme de reflecție ce au fost codificate în mod explicit și exemplar în demersul analitic novator al lui Max Weber și în ideile ce poartă marca personalității sale.

Autorul