În anul 2004 a văzut lumina tiparului lucrarea “Cunoaște România “, prin care autorii săi ­–membri ai Academiei Române, universitari, cercetători și alți specialiști – au prezentat de o manieră obiectivă, fără partizanat politic și ideologic, date și fapte relevante despre trecutul și prezentul țării noastre.

În anii care s-au scurs de la acest eveniment editorial, România a făcut noi și importanți pași spre o democrație autentică, spre o susținută dezvoltare materială și spirituală, spre progres și civilizație.

Acești ani au marcat încheierea etapei de pregătire a intrării țării noastre în marea familie a Comunității Europene și intrarea de jure a României în Uniunea Europeană, ca stat membru cu drepturi depline.

Autorii opusului menționat consideră de datoria lor să ofere  cititorilor din țară și de peste hotare o lucrare actualizată și completată care să evidențieze modul în  care poporul român a întâmpinat ziua de 1 ianuarie 2007 – eveniment cu mare încărcătură istorică și cu speranțe – credem noi – îndreptățite să-și făurească, alături de și împreună cu celelalte 26 de entități statale, un viitor demn de epoca în care trăim.

La acest început de drum este util să arătăm, în câteva cuvinte, în ce consta « zestrea » cu care România a intrat în Uniunea Europeană. Pentru cei care din eroare vorbesc despre intrarea țării noastre în Europa, precizez că teritoriul carpato-danubiano-pontic, pe care s-a născut și trăiește poporul român, a constituit dintotdeauna parte integrantă a bătrânului nostru continent. Nici geto-dacii, nici tracii și nici străbunii acestora, care au populat aceste meleaguri de peste șapte milenii, nu au venit din alte  zări ale lumii.

Suntem, așadar, europeni prin naștere, iar nu prin adopție sau asimilare. Limba română derivă din cea latină – de sorginte indo-europeană - de care nu s-a îndepărtat prea mult, dar pe care a cultivat-o și a îmbogățit-o necontenit. Cultura poporului român, de factură europeană, are un nivel comparabil cu cel existent în țările avansate din acest punct de vedere de pe continent. Mărturiile  arheologice existente atestă faptul că strămoșii noștri cunoșteau scrisul, aveau cunoștințe astronomice, erau neîntrecuți în exploatarea minelor, în metalurgia aurului , în baterea monedei și în confecționarea obiectelor de podoabă.

Poporul român a îmbrățișat creștinismul de peste două milenii, adică chiar de la nașterea sa. Biserica ortodoxă română a respectat canoanele bisericii bizantine, păstrându-și autonomia. România a intrat în Europa celor 27 de țări cu o populație majoritar ortodoxă. Biserica ortodoxă română întreține relații de stimă și respect reciproc față de toate celelalte culte recunoscute în țara noastră. Față de biserica catolică manifestă o largă deschidere pentru dialog și apropiere doctrinar-religioasă.

Acad. Iulian VĂCĂREL