Disputa ancestrală dintre femei și bărbați generează în planul practicilor sociale și a condiției psihologice a individului consecințe diferite. Dacă bărbații zâmbesc atunci când discută despre acest subiect, femeile sfârșesc prin a se resemna.

      În lipsa unor cunoștințe solide de istorie, antropologie, psiho­lo­gie, sociologie, în fața unor argumente de genul „bărbații sunt mai deștepți sau mai puri” și „femeile nu câștigă destul pentru că nu sunt deștepte” omul de rând rămâne fără replică. Cu alte cuvinte, se raportează la aceste prescripții axiomatic.

      Intenția mea a fost să desconspir discursul patriarhal instru­men­tat la nivel macrosocial în menținerea genului ca și construcție cultu­rală, artificială, nenaturală. Am explorat famila, ca incubator al identității de gen, școala ca spațiu aservit societății patriarhale într-o manieră implicită, ascunsă. Biserica, cea care a formulat în mare parte dogmele religioase privind impuritatea femeii negându-i acesteia accesul la grația divină, cea care conservă până și în zile noastre legitimări ale inegalităților de gen. În fine, mass-media, discursul cu cele mai variate conținuturi informaționale aservite însă criteriului mercantil.

      Lectura lucrării pune la dispoziție un traseu organizat de iden­tificare a celor mai diverse practici de socializare a genului. Viziunea de ansamblu pe care o propune clarifică distincția esențială natural-cultural care stă la baza oricărei polemici pe tema genului.

      Conservarea stereotipurilor de gen este întreținută și de unul din­tre cele mai fascinante discursuri ale societății contemporane – pu­bli­citatea, cea care manipulând imaginile și cuvintele se joacă cu mintea oamenilor creând dorințe care prin definție nu mai pot ajunge la saturație.

      Le-am identificat și pe acestea și, cum era firesc, am făcut o in­cursiune în percepțiile publicului asupra stereotipurilor de gen din reclame. Acum ne întoarcem la primul paragraf care poziționează asimetric zâmbetul bărbatului și resemnarea femeii. Radiografiind pu­bli­citatea inclusivă pentru discriminările de gen, am formulat și un diagnostic. Discursul publicitar dimensionează o formă nouă a patriarhatului, accea în care femeia este inegală bărbatului dar într-o acceptanță infinită, cu zâmbetul pe buze. Iată de ce publicitatea este în zilele noastre mai subversivă pentru condiția femeii cum nu a fost nici o altă instituție socială în istorie.

      Tributară unei circularități sistemice, socializarea genului se reproduce de la sine și publicitatea contribuie la acest proces.

Autoarea