Mă simt dator să încep cu un avertisment: cartea de față nu are menirea să degaje idei catastrofice. Nici măcar nu se vrea profetică, așa cum nu are pretenția soluțiilor infailibile. Ea sugerează mai repede decât demonstrează. Desigur, este scrisă cu intenția de a sensibiliza conștiințe și nicidecum de a condamna convingeri inflexibile.
Refuzând analiza rece, ca și verdictul sentențios, cartea aproximează în cercuri concentrice obiective și mijloace. Urmărește să centrifugheze derizoriul și să facă vizibilă decizia de oportunitate. Fără pretenția exhaustivității, are șansa consistenței și fără ambiția arhitecturală a tratatului mizează pe coerență.
Pentru că am obiceiul să nu-mi ascund îndoielile, demersul veștejește complexele și inhibițiile în fața complicațiilor schimbării.
Altfel, cartea este produsul unei obsesii față de ceea ce nu merge la români, dar nu ia cu intenție forma carului alegoric al partizanatului politic.
Pentru cititorii mei constanți cartea aceasta este o reluare a unui demers, dar sper să se înțeleagă că am fost condus de gândul că repetarea este cea mai bună metodă pentru vindecarea amneziilor.
Autorul