Conceptul de „societate civilă a afacerilor” analizat pe parcursul acestei lucrări își are originea în modelul tradițional și consacrat al societății civile, un model care nu este încă înțeles și folosit îndeajuns. Acest concept încearcă să ofere un spațiu neutru, voluntar și contingent, unde politicienii, administratorii și teoreticienii au posibilitatea de a se întâlni și dialoga cu reprezentanții sectorului privat.

Națiunile europene, inclusiv România, au diverse tradiții civile, variind în ceea ce privește intensitatea, moștenirea culturală, scopul activității, afiliațiile religioase sau nonreligioase etc., astfel încât societatea civilă semnifică diverse lucruri pentru diferiți oameni. Europa de Vest s-a confruntat, timp de mai mult de un secol, cu implicarea unui guvern modern, care a sufocat eforturile societății civile, pe când România, alături de alte țări estice din fostul bloc sovietic, s-a confruntat, timp de aproape o jumătate de secol, cu efortul regimurilor comuniste de a eradica și controla toate sferele vieții civile. Lipsa de experiență și de maturitate a societății românești în perioada de tranziție de după anii comuniști a înrăutățit situația din cauza așa-numitei „clase antreprenoriale”, care a discreditat și abuzat de conceptul de societate civilă, utilizându-l în special pentru beneficii și scopuri egoiste.

Cu toate acestea, cercetarea de față caută să stârnească o dorință atât pentru oamenii de afaceri, cât și pentru administratorii publici din România și din Uniunea Europeană de a lua în considerare o alternativă complementară pentru viitoarele reforme în domeniul administrației publice. Contextul nostru istoric și global ne stimulează în a găsi paradigme ideologice inovatoare atât din domeniul public, cât și din cel privat.