Trebuie să fim de acord cu faptul că numeroase studii circumscrise analizei economico-financiare se focalizează pe previziunea falimentului, dar aceasta nu sugerează neapărat faptul că analiștii financiari sunt persoane în mod fundamental pesimiste. Aceasta se întâmplă pentru că falimentul este mai ușor de definit din punct de vedere metodologic decât succesul.
Într-o perspectivă mai largă este favorabil ca firmele neprofitabile sau care asigură performanțe nesatisfăcătoare să oprească afacerile pentru că se creează o breșa prin care angajații și capitalul investit (partea ce mai poate fi recuperată) să fie reorientați către zone profitabile. Dar, a „prevedea înseamnă a guverna“, deci este important să poți cunoaște aprioric șansa ca o întreprindere să intre în colaps.
Importanța predicției falimentului și înțelegerea cauzelor este în cele din urmă o chestiune practică și pragmatică. Costurile directe ale falimentului (taxe legale, onorariile contabililor, avocaților etc.) sunt scăzute în comparație cu scăderea de valoare a firmei (pierdere pentru acționari și creditori). Orice progres în identificarea cauzelor falimentului și în capacitatea predictivă a modelelor poate minimiza costurile discutate.
Analiza pe baza ratelor are o istorie de peste un secol și continuă să ocupe un loc major în „trusa de instrumente“ a oricărui analist financiar. Acest lucru se datorează într-o măsură importantă includerii analizei discriminante în câmpul metodologic al analizei economico-financiare. Atât cercetătorii, cât și practicienii și utilizatorii de analiză sunt de acord că ratele financiare pot furniza un profil al întreprinderii, a particularităților economice și avantajelor competitive ale acesteia, precum și a caracteristicilor de exploatare, financiare și investiționale specifice. Prin extensie, înseamnă că ele sunt utile în realizarea unui profil al succesului/insuccesului întreprinderii.
În fond utilitatea ratelor financiare poate fi susținută doar prin testarea pentru un scop particular. Scopul ales prin această carte a fost predicția falimentului, utilizând ca „motor de testare“ metoda analizei discriminante.
Este important să reținem că predicția falimentului nu este unica utilizare posibilă, dar reprezintă un punct de plecare de la care s-a putut construi o verificare empirică a utilității ratelor pentru analiza întreprinderilor românești.
Multe din insatisfacțiile legate de Conturile Anuale și de informația furnizată de contabilitate în general se leagă de utilizarea incorectă sau insuficientă a informațiilor respective. Lucrarea propusă ilustrează tocmai beneficiile pe care le implică utilizarea informației financiar-contabile într-o manieră holistică și testată pe realitate.
Demersul practic pe care îl realizăm s-a concretizat în primul model românesc de previziune a falimentului bazat pe analiza discriminantă. Aceasta se dovedește a fi un instrument simplu și eficient de a evita să pierdem bani, fiind clare beneficiile unui asemenea demers atât pentru sectorul privat (persoane și instituții), cât și pentru sectorul public.
Este de așteptat ca și în cazul țării noastre, după o dezvoltare a cercetărilor din mediul academic, ștafeta să fie preluată de mediul instituțional, care beneficiază de o capacitate superioară (infrastructura pentru cercetare, acces la baze de date) și de un interes major (să ne gândim la autoritățile însărcinate cu supravegherea pieței financiare, a băncilor etc.)
Autorul