Metodele științifice folosite în evaluare sunt destul de clare, în ceea ce privește patrimoniul vizibil, palpabil, de genul mijloacelor fixe productive. Dacă se vând doar mijloacele productive, spre exemplu, evaluarea este relativ simplă și presupune doar cunoștințe de analiză economico-financiară și contabilitate. În realitate, fie pentru ca o societate să devină deschisă, să se coteze pe piața de valori, fie pentru calculul elementelor patrimoniului intan¬gibil, de multe ori marca produsului, licențele și prestigiul firmei pot să valoreze mai mult decât elementele patrimoniului tangibil. Chiar dacă două calculatoare sunt identice ca performanță și fiabilitate, calculatorul produs de IBM va fi considerat de către majoritatea consumatorilor, un calculator mai bun.

      Evaluarea elementelor patrimoniului intangibil presupune din aceste motive, măcar o doză de fler, dacă nu de artă. Este evident că, valoarea exactă a oricărui element de patrimoniu nu poate fi niciodată calculată. Ea rămâne o valoare probabilistică, negociabilă și controversată. Eficiența evaluării este cu atât mai mare, cu cât acesta vrea să se apropie mai mult de valoarea de piață sau cu cât vrea să se restrângă mai mult intervalul de încredere al acesteia.

      Un alt aspect important în noile evaluări este legat de beneficiile sociale și economice ale afacerii. Importanța acestora este covârșitoare, dar evaluarea cât de cât exactă este extrem de dificilă.

      Prezenta lucrare încearcă să abordeze și aceste elemente de finețe, adevărate capcane, atât pentru antreprenori, cât și pentru manageri și evaluatori.

Autorii