Am încercat să răspund la o întrebare, ce nu este deloc retorică, și anume: de ce, în acest volum, am analizat o perioadă mai largă, 1 ianuarie 2010 – iunie 2012?

Răspunsul este complex dar, sintetizat, ar fi dat de:

• „starea de instabilitate politică dinamică”, ce a caracterizat întreaga perioadă analizată, dată de certitudinea de majoritate parlamentară a coaliției de la guvernare, fond pe care este greu de identificat o măsură reușită a opoziției;
• imposibilitatea identificării unui program complex de măsuri anticriză care să cuprindă și măsuri pro-active;
• dificultatea și imposibilitatea de clarificare a efectelor crizei financiare, sugerată încă din anul 2006 (vezi volumele anterioare) asupra complexului european, în general, și a României în mod particular;
• lipsa de argumente în a explica „contradicția dintre rezultatele  economice bune obținute în 2007-2008, când SUA se confrunta deja cu efectele crizei economico-financiare și dezastrul în care s-a căzut după ianuarie 2009 și până în prezent. Nu putem explica această situație numai prin „funcționarea economiei de piață în perioada de criză ”, atâta timp cât SUA au  readus în discuție „rolul statului intervenționist” (mă refer la naționalizarea în domeniul bancar pentru a frâna, cel puțin, criza financiară).

Pornind de la această analiză, autorul a dorit să desprindă și să sugereze tendința de evoluție  viitoare a sistemului social-economic din România.

Constantin Anghelache