A scrie o carte despre bazele genetice ale trăsăturilor de personalitate ale ființei umane mi s-a părut la început extrem de tentant și totodată o mare provocare. Plecam de la considerentul general că, în fond, trăsăturile de caracter, temperamentul, comportamentul, inteligența, stările afectiv-emoționale etc. nu sunt, în cele din urmă, decât aspecte de fenotip, cu nimic diferite de culoarea ochilor sau a părului, de înălțimea corpului uman și greutatea acestuia etc. Ca și alte trăsături ereditare umane, și trăsăturile de personalitate au un substrat ereditar mendelian „clasic“ sau reprezintă consecința interacțiunilor genice, cu efect aditiv, ce respectă regulile bine cunoscute ale Geneticii cantitative, incluzând efecte de heterozis sau de regresie, precum și interacțiunii de tip epistazie.
Din studiul transdisciplinar, în care sunt angajate Teologia, Etologia, Psihologia, Evoluționismului, Genomica și Istoria civilizațiilor, pot fi trase concluzii de o remarcabilă valoare pentru omul contemporan, pentru factorii de conducere, politicieni, sociologi, economiști ș.a., care, din când în când, trebuie să-și pună întrebarea Quo vadis, Homo sapiens?!
Autorul
domenii și subdomenii
