Instructorul, comandantul, educatorul, administratorul, programatorul și sfătuitorul de taină, indiferent de ipostaza lui Alberto Mendes Cardoso, toți cei care îl cunosc nu vor putea să nu-i sesizeze transcendența. Miracolul unei definiri ce-și exercită fascinația în căldura și simplitatea verbului ce ne dezvăluie perenitatea gândului și faptei în substanța valorică a acestora, de la “China statelor independente”, a „regatelor combatante” la „omenirea post-nucleară”. Explicația ar fi prea simplă dacă ne-am convinge că ne aflăm în fața unui dialog între doi comandanți. Primul, care a avut forța de a exprima mai mult decât ne-am putea imagina că ar fi putut să facă și al doilea, profund convins și convingător că – și astăzi –, nu este nimic care să nu se poată face, dacă ai înțeles Maestrul.

      Pentru că Alberto Mendes Cardoso nu-și refuză tentația de a crede că o cunoaștere a “manevrei politice și strategice propuse de Sun” ar fi împiedicat “cu o mare probabilitate dezastrele din 1870, 1914 și 1939”. Și nu numai atât. Dacă “politica este o continuare a războiului”, atunci și strategia programării și promovării acesteia “trebuie să fie indirectă”, consideră generalul Alberto Mendes Cardoso.

      De la Sun Tzu, prin Clausewitz, ne putem explica și reușitele și dezastrele, între “Arta războiului” și „Despre război”, consumându-se substanța tuturor începuturilor și sfârșiturilor, ar părea să concluzioneze generalul brazilian. Aceasta, la o primă citire, aceea captivată de spectaculos.

      La a doua abordare, nu putem să nu-l sesizăm pe militarul dedicat celor mai înalte demnități, pe cetățeanul preocupat de soarta și șansele semenilor săi. Și de această dată, Sun Tzu se dovedește de neînlocuit întru slujirea calificată a intereselor Patriei și Cetățeanului.

      Iar dacă autorul se referă la Brazilia și Brazilian, nu ne putem refuza convingerea că opera lui Sun Tzu, intermediată de Alberto Mendes Cardoso, poate fi la fel de utilă României și Românului.

Ioan Talpeș