Opera lui Nicholas Georgescu-Roegen nu a dus la apariția unei școli românești care să continue gândirea lui și să ofere idei și soluții la problemele serioase ale economiei naționale. Preocupări izolate s-au manifestat, dar acestea sunt departe de a exprima potențialul științific existent în România. Lucrări care abordează consumul cumulat de energie al unor produse și energointensivitatea unor ramuri industriale (Russu, 1977), managementul prin valoare (Bran, 2001), abordarea entropică a valorificării resurselor naturale, dezvoltarea trivalentă (Popescu, 1999), termodinamica sistemelor ecologice (Strugen, 1982) sau supraviețuirea se înscriu în „siajul” operei lui Georgescu-Roegen, dar sunt departe de a forma o mărime critică necesară startului unei școli românești care să încerce să descrie Lumea entropică actuală și, mai ales, lumea entropică viitoare - cu varianta ei optimistă - provocarea bioeconomiei.
Intenția autorilor acestei cărți nu este aceea de a completa opera lui Nicholas Georgescu-Roegen sau a lui Paul Bran, ci de a face ca opera savanților să fie cât mai cunoscută, atât pentru valoarea intrinsecă a acestora pe plan științific, cât și ca o contribuție excepțională a unor români la cercetarea economică.
domenii și subdomenii
