Modelul european de integrare vrea să ofere, în intenția autorilor, o sumă coerentă de deschideri spre o breșă în evoluția umanității prin care istoria se împarte în era preglobală și era globală. Construcția europeană se arată a fi pagina cea mai clară în contextul opțiunilor contemporane pentru o altă formulă de gestionare a puterilor, care se referă la o practică a construcției societale în care se testează principii, se vizează date empirice ce limitează riscul utopiei, se ambiționează să se facă o sinteză a cunoașterii societale mereu deschisă pentru a lăsa loc posibilului și consensului.
Modelul european de integrare se vrea, pentru cititorul atent, o introducere într-un univers în care fiecare, până la urmă, trebuie să-și definească rolul. Pledoaria, chiar dacă implicită, pentru virtuțile modelului ține de nevoia de onestitate în privința probității științifice, permisivă însă și nevoii umane de partizanat cu promisiunile unui context căruia nu i te poți sustrage decât prin trădare sihastrică.
Autorii cred sincer că apropierea de esența modelului european de integrare nu elimină îndoiala care încurajează arborele adevărului și nici nu secătuie pornirea romantică a aderenței frenetice care caută noi altitudini ale experienței umane.