Modelul european are ca finalitate asigurarea demnității sociale a indivizilor, și pentru aceasta s-a realizat subordonarea pieței exclusiv funcției comunitare. Integrarea europeană este mai degrabă rezultatul integrării politicilor de coeziune socială decât rezultatul integrării piețelor. Este un joc de echilibristică între economic și social, cu scopul de a asigura stabilitate construcției (Dinu, 2004).
Astfel, determinante au devenit procesele de convergență și de coeziune pe baza politicilor comune.
În acest stadiu, se pot analiza succint trăsăturile esențiale ale modelului. Dincolo de reconstrucție și de dezvoltarea infrastructurilor și a industriilor de bază, acesta moderează dinamica implacabilă a ciclurilor economice într-o manieră inspirată din lectura keynesistă a macroeconomiei. Astfel se explică gestionarea efectelor supradimensionării șomajului, fără ca acestea să fie reperate drept criză economică și fără să altereze standardele admise ale echilibrelor interne și externe. Modelul european reprezintă mai mult decât o simplă redistribuire a veniturilor sau decât asigurarea unei plase de siguranță pentru toți. În plus, constituie un proces de modernizare socioeconomică în conformitate cu un model al dezvoltării economice europene.
Parametrii definitorii ai modelului sunt sporurile de productivitate, intensificarea proceselor de inovare și creșterea competitivității, care recompun de o manieră durabilă formulele de combinare a factorilor pentru creșterea economică, pe baza politicilor comune care urmăresc realizarea coeziunii și dezvoltării. Orice alte semnale capătă coerență în acest cadru nou de funcționare normativă a modelului economic european cu standarde predeterminate.
Integrarea europeană este mai mult decât o integrare comercială, deoarece are ca finalitate adaptarea la standardele nucleului performant al modelului prin procesele de convergență și coeziune economică și socială; progresele înregistrate în derularea acestor procese se judecă încă pe baze randamentale.
domenii și subdomenii
