Cititorii volumelor II și III ale prezentei lucrări vor fi poate surprinși de folosirea expresiei “norme contabile internaționale”, în timp ce, în reglementările normalizatorilor români (Ministerul Finanțelor), se utilizează expresia “standarde contabile internaționale”. Explicația dată de autor este una simplă: am preferat formula norme, de sorginte franceză (normes), considerând-o mai apropiată de uzanțele românești, în locul formulei standarde, de sorginte anglo-saxonă (standards).

      Tratarea normelor contabile internaționale în două volume (II și III) s-a făcut numai din rațiuni editoriale. În schimb, împărțirea subiectului în cauză pe capitole este un punct de vedere al autorului, explicat prin rațiuni pedagogice.

      Totodată, mă simt obligat să semnalez că IASC este un organism extrem de sever în apărarea patrimoniului său de creație profesională. Conștient de această rigoare, afirm în schimb că organismul internațional mi-ar fi mai degrabă dator pentru efortul meu de decantare, comparare, exemplificare, prezentare a consecințelor aplicării normelor asupra interpretării informațiilor degajate din situațiile financiare. Ca să nu mai vorbim despre ceea ce înseamnă cota de contribuție a autorului și dificultățile întâmpinate pentru găsirea unor formulări mai “fericite” în limba română.

Autorul