Lucrarea analizează finanțarea serviciilor medicale și efectele asupra performanței sistemului de sănătate românesc. Este pusă în discuție nevoia de reformă și de alocare echitabilă a resurselor pentru a reduce inegalitățile și a îmbunătăți accesul la servicii medicale în contextul crizelor economice și pandemice recente.
Se constată cum finanțarea limitată a condus la lipsa de echipamente medicale esențiale, la infrastructură învechită și la o lipsă de profesioniști din domeniul sănătății. Acest lucru a avut un impact direct asupra calității serviciilor de asistență medicală și a dus la timpi de așteptare mai lungi, la un acces redus la tratamente specializate și la o nemulțumire generală în rândul pacienților. În plus, actualul sistem de finanțare a contribuit, de asemenea, la distribuția inegală a serviciilor de asistență medicală în diferite regiuni ale țării. Zonele rurale, în special, au fost afectate în mod disproporționat, având un acces limitat la unitățile de asistență medicală și la un deficit de personal medical. Această disparitate în ceea ce privește disponibilitatea asistenței medicale a mărit decalajul dintre populațiile urbane și rurale, ceea ce a dus la creșterea inegalităților în materie de sănătate.
Actualul sistem de finanțare se bazează în mare măsură pe plățile din buzunar, ceea ce reprezintă o povară financiară pentru persoane, în special pentru cele cu venituri mici. Acest lucru a dus la faptul că multe persoane au renunțat la tratamentele medicale necesare sau au căutat opțiuni alternative, adesea inadecvate, de asistență medicală. Dependența de finanțarea privată a dus, de asemenea, la comercializarea serviciilor de asistență medicală, ceea ce a exacerbat și mai mult inegalitățile în ceea ce privește accesul și calitatea asistenței medicale.
Pentru a aborda aceste probleme, este necesară o reformă cuprinzătoare a sistemului de finanțare a serviciilor medicale din România.