Evaziunea fiscală reprezintă, fără îndoială, vectorul central al economiei subterane, care, în interacțiune și în interdependență cu celelalte componente specifice crimina­lității economico-financiare, redă adevărata amplitudine a palierului informal al economiei. Extinderea agresivă și diver­sificarea formelor de manifestare ale evaziunii fiscale, cu un caracter tot mai organizat de derulare al afacerilor „murdare”, tind să plaseze fenomenul în sine ca o amenințare directă la buna funcționare a instituțiilor democratice ale statului de drept.

     Pe fondul extinderii fenomenului de internaționalizare a infracționalității economice, evaziunea fiscală constituie o problemă actuală aflată nu numai în atenția guvernelor naționale, dar și în vizorul organismelor internaționale (în special, datorită componentei transfrontaliere a fenomenului). Acțiunile desfășurate de structurile crimei organizate din domeniul afacerilor – favorizate de ambiguitatea legislativă și volatilitatea normativă, dar, mai ales, de slăbiciunile administrării și coerciției fiscale – conduc la dezechilibrarea cererii și ofertei de pe piețele oficiale, prin intermediul sistemului de piețe și prețuri paralele. În acest mod, are loc o diminuare a volumului de resurse financiare publice care „manipulează” (în sens negativ) chiar deficitul bugetar. Pe de altă parte, componenta transfrontalieră a fenomenului conduce la alterarea echilibrului privind contul curent, prin transferurile ilicite de capital în afara granițelor naționale.

     Prezenta lucrare își propune să îmbine atât elemente de teorie economică generală, care vizează conceptele prin care ordonăm realitatea economică, dar și măsuri pragmatice, de ordin legislativ, care pot conduce la inversarea trendului economiei necontabilizate.