Lucrarea Tratat de economie politică globală elaborată de prof. univ. dr. Ioan T. Bari reprezintă o cercetare de mare anvergură asupra unui domeniu de certă actualitate, și anume acela al „economiei globale”, ca rezultat al intensificării și extinderii proceselor de globalizare, internaționalizare și interdependența între statele lumii sub impactul unor factori majori de influență între care menționăm saltul fără precedent al progresului științei și tehnologiei contemporane, în general, și cel al tehnologiilor informației și comunicațiilor, în particular, precum și liberalizarea piețelor financiare, ale bunurilor și serviciilor și ale forței de muncă sub impactul unor avantaje nete pentru toți participanții, în principal, după formula potențială win-win și mai puțin loss-win sau deloc loss-loss.
Bazându-se pe cele mai noi curente de gândire state-of-the-art în ceea ce privește fenomenul globalizării, după o matrice sui-generis a analizei SWOT, autorul investighează plusurile și minusurile globalizării, pro și anti globalizare, supunând spre reflecție cititorului argumente teoretice și analize empirice, referitoare la echitatea procesului de globalizare, inegalitățile și discrepanțele pe care aceasta le generează, precum și la determinările lor cauzale de natură obiectivă și/sau subiectivă.
Pentru ca procesul globalizării să se desfășoare cu un grad minim de stări conflictuale, la nivelurile locale, naționale și internaționale, autorul arată că experiența acumulată de țările europene dezvoltate în perioada postbelică a făcut dovada fiabilității conceptului de economie socială de piață în cadrul căruia statul joacă rolul de factor activ de atenuare a discrepanțelor dintre componentele economice, sociale, tehnologice, ambientale și culturale ale globalizării.
Autorul consideră că „dacă procesele aflate în curs la nivelul economiei mondiale vor continua să ducă la accelerarea polarizării bogăției și sărăciei (acesta fiind efectul univoc al jocului spontan al pieței libere) lumea viitoare nu are nicio șansă să fie una stabilă și riguroasă. Dimpotrivă, vom asista la multiplicarea conflictelor în lupta pentru stăpânirea resurselor de hrană, energie și apă” (p. 71). În această privință, declanșarea actualei crize economice și financiare internaționale reprezintă un serios semnal de avertizare la care se adaugă altele, legate de criza alimentară, energetică etc., de fenomenele terorismului și criminalității economice.
Tezele fundamentale privind cele trei școli de gândire din domeniul globalizării, hiperglobalistă, sceptică și transformativistă, analizate de autor, oferă posibilitatea cititorilor de a avea o imagine mai complexă privind sistemele globalizării, cu plusurile și minusurile sale, care obligă la analize tot mai complexe și aprofundate.
Prof. univ. dr. Gheorghe Zaman