La zece ani de la apariția primei legi a valorilor mobiliare și a burselor de valori, anul 2004 a marcat modificarea cadrului legislativ generată de necesitatea alinierii la directivele Uniunii Europene și la practicile din statele membre referitoare îndeosebi la funcționarea și supravegherea activităților desfășurate pe piața de capital.

      Noua legislație urmărește crearea unui cadru de reglemen­tare unic, în scopul dezvoltării pieței de capital a României și al interconectării cu sistemele de tranzacționare și compensare-decontare europene.

      Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și regulamentele elaborate în aplicarea acesteia transpun, pe plan național, prevederile acquis-ului comunitar în domeniul pieței de capital. Astfel, au fost implementate directivele referitoare la: serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare; organismele de plasament colectiv în valori mobiliare; schemele de compensare a investitorilor; caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a instrumentelor financiare; admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a bursei și informațiile ce trebuie publicate cu privire la respectivele valori mobiliare; conținutul și condițiile de publicare a prospectelor de ofertă publică; abuzul de piață; adecvarea capitalului intermediarilor; prestarea serviciilor financiare la distanță.

      Ținta aplicării în practică a acestor elemente de noutate cuprinse în legislația actuală o reprezintă asigurarea funcționalității pieței de capital, astfel încât prin creșterea transparenței și a protecției acționarilor să se înregistreze evoluții pozitive, capabile de a apropia nivelul indicatorilor pieței noastre de cei ai țărilor comparabile din Uniunea Europeană.

      Anul 2005, după 1 iulie, dată a intrării în vigoare a celor mai importante regulamente, aduce noi provocări tuturor celor implicați și interesați de dezvoltarea pieței de capital. Atenția se îndreaptă către o nouă arhitectură a pieței, în cadrul căreia să se regăsească piețe reglementate și sisteme alternative de tranzacționare, în sensul condiționalităților reieșite din textul directivelor și din practica țărilor Uniunii Europene, precum și noi instituții, dintre care Depozitarul Central și Fondul de Compensare a Investitorilor au o importanță primordială.