Dată fiind ocupația mea de „dascăl“, dar mai ales din pasiunea pentru a oferi și „altceva“ cititorilor, „îndrăznesc“, din nou, să public câteva lucruri despre afaceri, despre comunicare interpersonală, despre negociere… Toate acestea, pornind de la convingerea că orice persoană care întreprinde (inițiază) ceva, cu scopul de a obține profit, este un om de afaceri. În schimb, meseria de om de afaceri nu este inclusă în nomenclatorul de specialitate al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. De aceea, este cel puțin iluzoriu să îi numim, pe unii dintre confrații noștri, oameni de afaceri, chiar cu riscul de a-i deranja sau chiar supăra. Practic, cel mai important lucru urmărit prin prezenta lucrare este să putem genera în rândul tinerilor (și nu numai al lor) ardenta dorință de a realiza o afacere, de a-și cultiva, dezvolta și perfecționa atât de importantul spirit întreprinzător. Pentru că, fapt demonstrat de practică, în orice țară, oriunde în lume, nici măcar 10% dintre absolvenții unui sistem de pregătire universitară nu reușesc să devină manageri. Iar pentru restul (în cazul în care managerii se mulțumesc cu statusul lor socioprofesional), există o singură șansă: rentabilizarea acțiunilor întreprinse cu titlu privat.

      Cum sunt un adept fidel al principiului teoretizării practicii, am scris și am predat, dar nu numai de la catedră, lucruri văzute, trăite și, foarte rar, auzite… Am făcut-o cu speranța (ba, mai mult chiar, uneori, cu convingerea) că, la nivel social și economic, vom evolua pozitiv, dând fiecare dintre noi câte puțin, chiar și foarte puțin, dar… dând și adoptând o atitudine pozitivă, caracteristică unui trend ascendent, astfel încât să putem spera și noi, îndeosebi prin intermediul celor tineri, că se poate întrevedea o (mare) schimbare în viața noastră, mai ales în nivelul de trai…

Autorul