Lucrarea se dorește a fi o statistică istorică a învățământului superior în România, care să permită cititorului să coreleze informații statistice cu fapte și evenimente istorice, privind formarea și dezvoltarea sistemului de învățământ superior în România mai bine de 100 de ani. Generoasa statistică istorică a Institutului Național de Statistică, diverse studii și documente din arhive, au permis reconstituirea unor serii de indicatori specifici relevanți pentru caracterizarea faptelor și evenimentelor din sistemul de învățământ superior.

Pentru a surprinde cu acuratețe evoluția sistemului de învățământ superior pe o perioadă de peste 100 de ani, lucrarea a fost structurată într-o succesiune logică pe patru etape socioistorice, respectiv:

-       perioada timpurie a învățământului din România până în anul 1918;

-       perioada interbelică și cel de-al Doilea Război Mondial – anii 1918-1945;

-       perioada societății etatizate – anii 1945-1989;

-       perioada modernă, anul 1990 – prezent.

Pentru fiecare etapă temporală se prezintă particularitățile sociopolitice ale sistemului de învățământ și reperele statistice ale stării și evoluției unor indicatori specifici, sub formă de serii de date și reprezentări grafice. În acest sens, autorii au extras și structurat un set de indicatori de bază care vizează principalele caracteristici ale sistemului național de învățământ, precum: numărul de studenți înmatriculați pe nivele educaționale, personalul didactic sau numărul de absolvenți.