De prea multă vreme, prea multă lume vede în contabil simbolul birocrației, emblema unui personaj anost, așezat între dosare prăfuite, cu ochelari cu multe dioptrii. Nici vorbă de cultură, spirit sau dialog! Nimic mai fals! Gândindu-mă la profesia noastră și la această percepție incorectă, doresc să redau în antiteză opinia unui mare autor francez, Michel Barba: „În a șaptea zi a săptă­mânii, în loc să se odihnească, Dumnezeu a creat... conta­bilul. Dezinvolt, s-a apropiat de acesta, l-a binecuvântat și i-a spus: fii sănătos, fii prolific, înmulțește-te și domină industria, comerțul, afacerile și tot ceea ce mișcă pe fața pământului.” Dincolo de sarcasmul evident al ideii, din această frază răzbate un adevăr fundamental, pe care lumea de ieri, de astăzi și de mâine a trebuit, trebuie și va trebui să-l înțeleagă mereu: nu putem trăi fără contabilitate. Au susținut același postulat personalități proeminente în evoluția umanității. Din întâmplare, niciunul dintre ei nu a fost… contabil. Așadar, nu pot fi acuzați de o argumentare pro domo. Fără a intra în amănunte, enumerăm în ordine crono­lo­gică doar câteva nume legate de acest demers: întemeietorul Babilonului, regele Hammurabi, înțeleptul Aristotel, Cicero, Johan Wolfgang Goethe, poetul nostru național, Mihai Eminescu, și lista noastră ar putea continua.

      În paginile acestei cărți, încercăm să demonstrăm dimensiunile științifice și sociale ale cercetării contabile. Sperăm că, prin demersul nostru, putem contribui la reconsiderarea „fondului comercial” al contabilității.

Autorul