Cartea apare la aproape patru ani distanță după consfințirea aderării la Uniunea Europeană și evidențiază modul neconvingător în care România a valorificat elementele pozitive pe care le oferă noua poziție de țară comunitară, dar și dificultățile pe care le va întâmpina pentru a trece de hățișul alinierii și aplicării în practică a noilor standarde.

      Accesarea fondurilor comunitare nerambursabile s-a făcut într-un procent extrem de redus. În acest context, dacă vom compara contribuția României la formarea fondurilor comunitare europene cu sumele totale accesate de țara noastră, vom ajunge la nedoritul paradox constatând că „suntem țară contributoare și nu beneficiară”.

      Împrumuturile realizat în 2010 de la Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Uniunea Europeană nefiind direcționate către investiții și stimularea relansării economice vor reprezenta un „pietroi greu” agățat de piciorul (să nu zic gâtul) României.

      Scăderea continuă a PIB-ului și în 2010, deficitul bugetar alarmant, galopul inflației la, cred, peste 8%, șomajul de aproape 762.000 de persoane, scăderea numărului personalului angajat la cca. 4,33 milioane, creșterea numărului pensionarilor la peste 5,689 milioane, sporirea datoriei externe la peste 72 miliarde euro, deficitul balanței schimburilor externe, colectarea deficitară a veniturilor bugetare, virulența „economiei neobservate”, iată tot atâtea „explicații”pentru erodarea fără precedent a nivelului de trai și de argumente pentru un program concret de începere a redresării economice.

      Toate aceste aspecte sunt abordate și evidențiate prin cifre de referință între coperțile acestei lucrări.

Autorul