Realizând o schiță a istoriei extinderii europene, dl. Ciprian Goriță trimite mereu cititorul spre succesiuni de experiențe care pot fi considerate precedente, dar, în același timp, și acumulări în elaborarea teoriilor și metodelor/procedurilor negocierilor europene și, implicit, a negocierilor de aderare. Apelând la metoda istorică și analiza factuală, autorul ne-a pus la dispoziție și o serie de mostre comportamentale ale actorilor negocierilor de aderare, dând posibilitatea reconstituirii drumului de construire a ceea ce a devenit negocierea europeană, desigur pe palierul extinderii. De altfel, autorul ne și avertizează că analiza sa a fost deliberat concentrată pe derularea negocierilor de aderare, din perspectiva actorilor implicați, fără a aborda exhaustiv procesul aderării României (politic, instituțional, economic, social, etc.). Concluziile lucrării sunt exprimate într-un set de propoziții care ar putea fi considerate paradigme actuale ale negocierilor europene, cu aplicabilitate la procesul extinderii Uniunii Europene. Acestea pot fi acceptate ca atare, pot fi o bază de dezbatere sau ar putea fi amendate, inclusiv prin adâncirea altora.

      Această reconstituire a procesului negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană este printre primele care prezintă procesualitatea. Deja și în literatura de la noi au fost prezentate diferite aspecte secvențiale ale negocierilor de aderare (ex. agricultură, concurență etc.), ceea ce creează cadrul unei adevărate dezbateri, la care contribuția autorului este binevenită.

      Meritul lucrării domnului Ciprian Goriță este tocmai că a început și a făcut posibilă (noi am zice că a făcut să fie chiar necesară) și în România o dezbatere științifică aprofundată asupra unui aspect fundamental al construcției europene – negocierea. Sunt convins că negocierea europeană va fi un subiect tot mai frecventat și în domeniul științei, dar și în practica socială din România.

Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș