Ruralul românesc cuprinde numeroase zone defavorizate comparativ cu spațiul urban, atât din punct de vedere al dezvoltării economice, cât și sociale. În același timp este depozitarul celei mai însemnate părți a resurselor naturale, în contrast evident cu faptul că economia rurală continuă să fie axată, în mare măsură, pe activități specifice sectorului primar al economiei. În cadrul acestuia, predominante sunt activitățile agricole, sector economic în cadrul căruia funcționează fermele de subzistență și semisubzistență, care, în mod tradițional, a înregistrat performanțe economice ce l-au plasat într-o zonă marginală.
Marketingul agroalimentar se leagă organic de ideea de a cerceta procese și fenomene specifice sistemului agroalimentar din România, în speță cel al fermelor de subzistență și semisubzistență. Demersul acesta, ancorat în teoria economică, are în același timp și un semnificativ potențial aplicativ de natură să susțină politicile și managementul acțiunilor publice în spațiul rural, în speță în domeniul economiei fermelor familiale.