Modul de creare a valorii economice ridicate corespunzătoare unor nevoi specializate, într-un mediu aflat în continuă schimbare și care operează la viteze mari, are câteva implicații aparte. Nevoia de a răspunde rapid, de „a fi mereu aproape“, de „a scurta distanțele“ presupune accesul la resurse, informații, competențe, expertiză și conexiuni dintre cele mai variate și scumpe. Pe de altă parte, controlul direct al tuturor factorilor de succes implică costuri prohibitive pentru o singură firmă. Complexitatea este foarte scumpă pentru a putea fi „încorporată“! „Arta strategului“ constă în a găsi în afara firmei elementele de competitivitate care îi lipsesc sau în a ieftini complexitatea printr-o strategie relațională corespunzătoare. A fi performant înseamnă a ști să „împletești“ în jurul firmei o rețea partenerială sau a racorda firma la rețelele deja constituite. Epoca „cavalerilor singuratici“ apune și răsare epoca rețelelor creatoare!

      Dar rețeaua externă a firmei este o extensie a rețelei sale interne. Birocrația nu numai că izolează firma de mediul său, dar și creează „zone de alienare“ în interiorul acesteia. Rezultatul este că spațiul organizațional al firmei devine un fel de „piață“ pe care se desfășoară concurența între diferite compartimente, funcții și grupuri de interese pentru influență și resursele firmei. Fiecare dintre acești rivali deține un anumit tip de informații, resurse și competențe, dar numai combinate ele pot fi utile în vederea realizării unor obiective complexe. Ierarhiile fragmentează vertical potențialul firmei, iar departamentarea funcțională îl „ciopârțește“ orizontal. Soluția constă în scurtarea (sau chiar „distrugerea“, în anumite cazuri) barierelor dintre funcțiuni. Altfel spus, structurile ierarhic-birocratice sunt înlocuite de structurile „în rețea“. Dinamismul intern nu poate decât să stimuleze contactele externe ale firmei.

      Cititorii se vor întreba probabil: „La ce bun să fie discutate și analizate niște lucruri care se pare că nu au nici o tangență cu realitățile de la noi? Avem noi o grămadă de probleme că nu li se vede capătul!“  Componenta esențială a tranziției economice este modernizarea managementului, iar problematica organizării reprezintă un aspect fundamental al acesteia. Nu poți să reorientezi funcționarea unui sistem păstrându-i vechile structuri! În era informațională nu poți să fii eficient menținând dominația modelului birocratic de organizare. Cel născut să se târască nu va putea zbura spre stele!

Autorul