Tranziția României către o democrație consolidată a dus la o serie de așteptări și cerințe noi la adresa guvernelor, pe care acestea nu au reușit să le satisfacă. Administrația mai are nevoie de timp, pentru a se adapta și a satisface noile cerințe ale cetățenilor.

     Actuala criză financiară mondială prin care trece și România a fost dublată de o nouă creștere a ponderii cheltuielilor publice, ce a pus din nou sub semnul întrebării amploarea și organizarea sectorului public. La aceasta s-a adăugat nemulțumirea crescândă în ceea ce privește calitatea serviciilor sectorului public. Tot mai mulți cetățeni consideră calitatea serviciilor publice ca fiind insuficientă: calitatea slabă a serviciilor sanitare, întârzierile și accidentele din domeniul transportului, lipsa cadrelor din învățământ și sectorul medical în mediul rural au fost teme în dezbaterea publică. Temele de mare actualitate au fost responsabilitatea față cetățeni, reformarea sistemului de salarizare, de pensii și de asigurări medicale, raționalizarea activității guvernamentale și îmbunătățirea eficacității și calității serviciilor publice.

     Întrebarea de bază care se pune în această lucrare este dacă reforma este încă necesară, având în vedere faptul că România a evoluat de la statutul de dictatură comunistă, înainte de 1989, la cel de membru al UE, în 2007. Această evoluție nu s-ar fi putut realiza fără demararea unor reforme importante, atât în sectorul public, cât și în cel privat.

     Punctul-cheie al reformei statului este reforma administrativă, care trebuie privită ca un proces continuu de schimbare și adaptare la evoluția societății și a valorilor spațiului administrativ european. O administrație publică fiabilă, cu rotițe bine unse, reprezintă o condiție importantă a creșterii economice sustenabile.

     Punerea efectivă în practică a unor politici guvernamentale eficace presupune o structură nouă a administrației publice, mecanisme și metode moderne de management public care să asigure o eficiență sporită a utilizării resurselor limitate.

     Administrația publică din România trebuie să-și întărească continuu capacitatea administrativă de aplicare a aquis-ului comunitar, să-și adapteze structura pentru a face față cerințelor integrării în UE, să încorporeze schimbarea și să-și îmbunătățească permanent viziunea și modul său de lucru.

     Lucrarea de față își propune, în prima și a doua parte, să prezinte tuturor celor interesați, studenți și funcționari publici, deopotrivă, structura politică și administrativă actuală a României, depășind însă cadrul constituțional actual și plasând-o într-un context european mai larg, precum și aspecte privind finanțarea colectivităților locale. În partea a III-a au fost abordate aspecte privind resursele umane din administrația publică, privind drumul parcurs de România pentru integrarea în spațiul administrativ european, precum și aspecte ale reformei administrației publice din țările europene și din România, în vederea întăririi capacității administrative.

Autoarea