Cartea se dorește a fi o statistică istorică a învățământului din România, care să permită cititorului să coreleze informații statistice cu fapte și evenimente istorice privind formarea și dezvoltarea sistemului de învățământ în România mai bine de 100 de ani.
Pentru a surprinde cu acuratețe evoluția sistemului de învățământ pe o perioadă seculară, lucrarea a fost structurată într-o succesiune logică pe patru etape socioistorice, respectiv: Perioada timpurie a învățământului din România până în anul 1918; Perioada interbelică și cel de al II-lea război mondial – anii 1918-1947; Perioada societății etatizate – anii 1946-1989 și Perioada modernă, anul 1990-prezent.
Pentru fiecare etapă temporală se prezintă particularitățile sociopolitice ale sistemului de învățământ și reperele statistice ale stării și evoluției unor indicatori specifici, sub formă de serii de date și reprezentări grafice, realizate în baza datelor oficiale preluate din anuarele statistice ale Institutului Național de Statistică. În acest sens, autorii au extras și structurat un set de indicatori de bază care visează principalele caracteristici ale sistemului național de învățământ precum: numărul de copii/elevi/studenți înmatriculați pe nivele educaționale, personalul didactic, numărul de absolvenți și aspecte financiare.
domenii și subdomenii
