Am scris cu anevoie această carte. Nu din pricina vreunei nedeprinderi cu scrisul sau neobișnuinței cu chinul dulce, dar neiertător al acestei munci – munca la carte, cea mai de ispravă, dar și mai grea dintre toate, ci din cauză că am plecat la drum înarmat doar cu intenții bune. La atât s-a redus „echipamentul” meu de început. În rest, cu sentimentul de dezorientat pe care ți-l insuflă absența unor repere orientative. Puținele indicii care veneau dinspre articolele și cărțile lui Aurel Iancu sau din „Natura firmei”, a lui Ronald Coase, nu erau suficient de incitative spre a-mi înrâuri intențiile și energiile. Când am citit pentru prima dată faimosul articol al lui Coase, publicat alături de comentariile unor avizați ai domeniului prin grija lui Oliver Williamson și Sidney Winter, sub titlul „Natura firmei”. Origini, evoluție și dezvoltare, la Editura Sedona, Timișoara, în 1997, am trăit ciudata impresie că am de-a face cu autori care văd doar idei, în loc de realități. Gama interogațiilor „nebune”, de genul: de ce există firme?, de ce nu există o singură firmă care să ocupe toată economia?, de ce jocul economic nu este acaparat în întregime de piață? etc. le-am găsit mai mult dătătoare de nonsens, decât de sens; de parcă autorii lor nu știu cu adevărat ce vor să afle. Mai trebuie să adaug că, odată intrat în această lume, a unor intuiții aparent tautologizante, nici limba în care autorii și-au scris gândurile nu m-a ajutat; o limbă „străină” atât prin sistemul noțional de care au uzat, cât și prin soclul epistemologic pe care s-au sprijinit. Pe scurt, fără o lecție predată la clasă, am învățat singur despre instituționalism, cu toate consecințele ce derivă dintr-o didactică fără dascăli; consecințe pe care, de e cazul, mi le asum și pentru care sunt dispus să dau socoteală.

      Dacă e să-mi autobornez travaliul și să vorbesc despre forța primului impuls, atunci trebuie să recunosc că am fost frapat de faptul că doi corifei ai domeniului, Coase și North, au primit laurii Premiului Nobel. În cazul lui North, e clar și vizibil ce a făcut și pentru ce a fost premiat. Dar m-am întrebat cum un articol, mult citat și neînțeles, e vorba despre „Natura firmei”, a gestat o jumătate de secol pentru ca, în final, să-i aducă autorului încoronarea maximă pentru cercetarea economică. Acum, pretind că știu de ce: întrebările lui North s-au dovedit a fi sinteza unei adânci și novatoare intuiții; a faptului că economia și societatea se pot gândi și altfel. De aici și de la el plecând, un adevărat program, de acum cu o vârstă apreciabilă, de circa 30 de ani, a amorsat o cercetare în evantai, pe paliere diferite ale cunoașterii economice, cu scopul nedeclarat, dar constatabil la tot pasul: de a aduce știința economică cu picioa-rele pe pământ. Reînnodând tradiția vechiului instituționalism, relevându-le minusurile și deschizând noi arii de cercetare, în formula noii economii instituționale, munca acestor cercetători, cuprinsă într-o gamă extraordinar de bogată de cărți și articole, are șanse certe să-și atingă scopul.

Autorul