Am ales să adun într-un volum opiniile publicate pe platforme media în perioada 2011-2017 pentru ca cititorii să înțeleagă ce s-a întâmplat în economia românească, cum s-a putut aplica al doilea cel mai dur program de austeritate din Uniunea Europeană, care erau soluțiile de politici publice alter­native, ce a câștigat și ce a ratat România în ultimii șapte ani.  

Cum a trecut economia României prin criză? Ce efecte a provocat lipsa de viziune privind managementul crizei în România? A fost realizat transferul de la politica fiscală cantitativă la cea calitativă? Ce soluții de politici publice au fost/puteau fi aplicate în România? Care ar fi trebuit să fie algoritmul optim de măsuri de politici fiscal-bugetare pentru consolidarea sustenabilității finanțelor publice? Cum a acționat politica monetară pentru a-și respecta concomitent angaja­mentul privind stabilitatea prețurilor în condițiile stimulării creșterii economice?

Care sunt argumentele pentru care România împrumută cu stabilitate macroeconomică Uniunea Europeană? De ce agențiile de rating subestimează în mod constant câștigurile din matricea macroeconomică a României? Cum se raportează România la regulile guvernanței economice europene? Ce reguli fiscale ar fi optime pentru România? Ar trebui să susțină România modificarea regulilor fiscale europene din cauza incertitudinii metodologice, complexității și lipsei de flexibi­litate a acestora mai ales în ceea ce privește investițiile?

Cât a pierdut economia autohtonă prin lipsa programării economice? Cât de imunizată a ieșit economia României din criză? Ce lecții am învățat de pe urma crizei? Care ar trebui să fie noul normal privind modelul de creștere al României? Ce trebuie să conțină Proiectul de țară al României? 

Acestea sunt întrebările la care am încercat să răspund în opiniile mele.

Autorul