Șansa m-a dus la posibilitatea de a lega relații apropiate (ca să nu le zic prietenești că poate este prea mult) cu oameni cum este Ron Greenwood, mare personalitate a fotbalului britanic, sau Bobby Robson, și el un antrenor cu renume în Europa, Allan Ball, Peters, ca să nu vorbim de discuțiile directe cu Bobby Charlton, devenit între timp comentator radio-TV sau Jimmy Greaves, până și George Brest, marele și controversatul personaj al fotbalului irlandez.

      Și astfel, am coborât mai aproape de gazon, oferindu-mi-se posibilitatea să stau de vorbă cu Graham Souness, Kevin Keegan, Kenny Dalglish, Peter Hurst, și alți, și alți mari fotbaliști, considerați astfel nu numai de englezi, ci și de europeni.

      Mai târziu, viața m-a dus lângă aproape toți marii fotbaliști din România, zic aici generația Guadalajara, echipa europeană a lui Mircea Lucescu din 1984 sau „generația de aur”, ca să nu mai zic de cei ce se perpetuează pe dreptunghiul de gazon până în zilele noastre.

      În acest pelerinaj prin fotbalul britanic și nu numai, am avut un prilej deosebit de a cunoaște pe viu de la acești oameni, deveniți celebri între timp, cam ce este cu fotbalul profesionist, cam ce este fotbalistul profesionist, ce înseamnă finanțarea și conducerea unui club cu acest statut, care este rolul antrenorului, cum se dezvoltă și se așază, din punct de vedere economico-financiar, un club britanic sau din altă țară cu fotbal de primă calitate.

Autorul