Epistemologia științei economice este mai necesară, astăzi, ca oricând. Proba dură cu evoluția haotică a faptelor din care, trebuie să recunoaștem, nu iese măgulită, la care se adaugă „invazia hermeneutică” a păgubitoarelor „poliloghii”, atât la etajul ei pozitiv dar, mai ales, la cel normativ, al politicii economice, falsele modernisme și tentația contagioasă a invazivului cotidian sunt, printre multe altele, câteva argumente care justifică o disertație eseistică pe terenul epistemologiei economice.
Faptul că încercarea noastră este, de nevoie, una eseistică nu ne scutește de responsabilitate, dimpotrivă. Stilul geometric, rece, al finalurilor de drum și al adevărurilor definitive nu se potrivește atunci când îți propui să evidențiezi problemele pe care știința economică le are cu raționalitatea, cauzalitatea sau cu o obiectivitate, definibilă, aici, tocmai prin subiectivismul ei. Se potrivește studiul critic, deschiderea, analiza echilibrată și dispoziția de a recunoaște neîmplinirile. Un mod, socotim noi, prin care să convingem că pentru timpul istoric pe care-l parcurgem e preferabilă acceptarea dialogului și a repoziționărilor, impuse de realitatea care le cere, decât glorificarea apologetică a virtuților științei noastre; cunoscute și recunoscute, de altfel.
Autorul
domenii și subdomenii
