Lucrarea este rodul experienței profesionale a autorului, recunoscută în mediul bancar din România. Drept urmare, aceasta apare ca un ghid și un instrument valoros, deopotrivă pentru practicieni și teoreticieni. Autorul tratează managementul și asigurarea riscurilor bancare în deplină cunoștință de cauză, având în vedere faptul că mare parte din activitatea sa profesională a fost dedicată acestui domeniu, dovedindu-se a fi un specialist autentic și un autor de soluții preventive și proactive.

      Lucrarea este concepută cu o structură echilibrată, compusă din două părți. Prima parte este destinată identificării riscurilor bancare semnificative și se regăsește în capitolul 1, Managementul bancar și riscurile în activitatea bancară, apoi în capitolul al doilea Managementul riscurilor bancare în băncile comerciale, tratarea problemelor făcându-se atât în viziunea clasică, dar și în cea modernă reprezentată astăzi de Acordul Basel II.

      Odată identificate riscurile, autorul, în mod logic, abordează problema gestionării lor, lucru realizat în  cuprinsul capitolului 3, Măsuri de control și gestionare a riscurilor bancare semnificative. Una dintre preocupările principale a autorului este de a identifica punctul de echilibru între gestionarea internă – „autoasigurare” – și transferul riscurilor, adică „externalizarea lor”, fapt ce explică existența celei de-a doua părți, Asigurarea riscurilor bancare. Întreaga problematică a acestei părți se sprijină pe două elemente: 1) practica în materie; 2) optimizarea, motiv pentru care sunt realizate: Capitolul 4, Practica internă și internațională în materie de asigurări bancare, completat apoi de capitolul 5, Practica prudențială în  relația  cu  societățile  de  asigurare,  și, respectiv, capitolul 6, Optimizarea sistemului de management al riscurilor bancare prin instrumente de asigurare.

      În încheierea lucrării se prezintă tendințele și problemele „de ultimă oră” cu care se confruntă piața financiară din care fac parte și pe care operează atât băncile, cât și societățile de asigurare. Autorul tratează tendințele și direcțiile, unele poate „nebănuite”, în opinia noastră, iar altele „nesăbuite”. Serviciile financiar-bancare integrate conviețuiesc cu montaje financiare noi: titrizarea creditelor, produse financiare derivate, vehicule cu destinație specială etc. Aici pot să apară unele semne de întrebare, respectiv unde va duce și conduce această tendință de sofisticare a industriei bancare. Autorul conchide că „mirajul inovării doar de dragul profitului nu trebuie împins până la hazard”, aducând în ecuație ca repere permanente: responsabilitatea, profesionalismul și moralitatea, iar obiectivul obsesiv este: „ecartul dintre teorie și practică trebuie să se diminueze până la dispariție într-un mod conștient asumat, constructiv și fără riscuri ascunse”.

Prof. univ. dr. Florian Bercea