Se știe bine că, la comanda și după exemplul Uniunii Sovietice, în țările din „lagărul socialist” s-au înființat în primii ani de după Războiul Mondial încheiat în 1945 echipe de fotbal reprezentând atât Armata cât și Securitatea. În multe cazuri chiar purtând aceleași nume (sau asemănătoare) ca în marea țară a „exemplului luminos” și obligatoriu de urmat. Așa cum în URSS existau T.S.K.A. Moscova (Club Central al Armatei Sovietice) sau Dinamo Moscova, Dinamo Kiev, Dinamo Minsk, Dinamo Tbilisti (Dinamo Baku, cluburi ale Securității, în general ale Ministerului de Interne), tot așa în țările acolite au luat naștere și au ființat: T,S,K,A, Sofia, Levski Sofua (în Bulgaria), Sparta Praga, respectiv Dukla Pmga ori Dinamo Slavia Pmga (în Cehoslovacia), Vorvărta Berlin sau Dynamo Berlin, Dynamo Dresda (Germania Democrată, Partizan Belgrad, Dinamo Zagreb (în Iugoslavia), Legia Varșovia și Gwardia Varșovia (Polonia), Honvede Budapesta, Ujpesti Dozda Budapesta (în Ungaria), Steaua București. Armata Câmpulung Moldovenesc sau Dinamo București, Dinamo Bacău, Dinamo Brașov, Dinamo Pitești, Dinamo Victoria București (în România)...

      Aceasta devenise situația fotbalului din Europa socialistă - stăpânit, comandat și terorizat de conducătorii, arbitrii, antrenorii, fotbaliștii, ziariștii și suporterii cu epoleți (fotbalul în kaki și fotbalul cu ochi albaștri). Prin racolări cu arcanul, încât cei mai capabili și de perspectivă jucători de la orice club se trezeau peste noapte aduși ca ofițeri militari sau ofițeri de miliție sau ofițeri de securitate), prin pompări de fonduri preferențiale, prin tot felul de samovolnicii, echipe ca acelea de mai sus, s-au întărit, au câștigat campionate și cupe, s-au afirmat pe plan internațional. Răsturnările de regim din anul 1989 (prin „revoluții de catifea", prin revoluții armate, prin diverse mijloace populare) au restabilit însă ordinea firească, cel puțin din punct de vedere legal, oficial și în țările foste socialiste. Ce s-a întâmplat la noi, știm. Să vedem în alte părți...

Autorul