Problematica riscului în conotație managerială „a explodat" de câțiva ani devenind una dintre temele preocupante din activitatea economică. Trebuie recunoscut că subiectul își merită interesul și, poate, surprinzătoare este doar întârzierea cu care oamenii au conștientizat importanța lui. Să acceptăm, că seria evenimentelor neplăcute care au animat și încă animă viața economică actuală s-a constituit în factor favorizant pentru această situație.

      Pe de altă parte, dacă pornim de la premisa, susținută de toate filozofiile lumii, că schimbarea este singura constantă a lumii în care trăim, iar, pentru noi, trecutul este singurul timp pe care-l cunoaștem considerând, ca și Aristotel, Părintele Augustin ș.a., că prezentul este doar linia de demarcație (fără dimensiune) dintre trecut și viitor, atunci s-ar putea să ne găsim în eroarea să credem că viitorul este un trecut „îmbogățit" prin acumulări calitative. Dar, și așa, ni se spune, în altă parte, că „acumulările cantitative generează schimbări calitative". Deci, judecățile noastre predictive vor fi, în mod obiectiv, viciate de această „gherilă" pe care o aduce schimbarea în raport cu extrapolarea tendințelor trecutului în viitor. Pentru mine, aceasta este cauza riscului și am speranța că nu sunt în contradicție cu ideologia promovată de cei doi autori. De pe această platformă, mi s-ar părea că riscul se desfășoară în două gradualități. În prima, cea mai ușoară, lucrurile s-ar putea desfășura în viitor, într-un scenariu nefavorabil pe care ni l-am imaginat înainte. În a doua gradualitate, mai dificilă, situația s-ar putea să evolueze în viitor, după un scenariu pe care nici măcar nu ni l-am imaginat anterior. Amândouă tipurile de risc sunt posibile, acceptând și o altă premisă a existenței umane, poate convergentă cu premisa schimbării, că mereu ceea ce știm este mult mai puțin decât ceea ce nu știm. Și, aceasta, chiar în condițiile în care admitem acumularea fără precedent a cunoștințelor în ceea ce H. Bloom denumea „creierul global", cunoștințe care, datorită mijloacelor actuale de comunicare, pot deveni accesibile carierelor individuale.

Prof. dr. ing. ec. Ioan Abrudan