Ca orice altă țară din zona cunoscută în trecut ca Europa de Est, România trebuie să înfrunte dificultățile rezultate dintr-o tranziție ce s-a dovedit a fi mult mai dificilă decât au sperat mulți. De curând am citit o carte despre tranziție, scrisă de economistul și filozoful politic maghiar Janos Kornai, în care el afirmă că în urmă cu trei decenii eliberarea de dominația sovietică a țării sale și statutul de membru al Uniunii Europene păreau un vis imposibil. Acel „vis imposibil”, continuă el, a devenit o realitate. Și ce s-a întâmplat? Cetățenii par a fi mai nemulțumiți decât erau înainte, lucrurile evoluează mai încet, și câteva categorii sociale resimt o nostalgie față de acel trecut.

     Așa cum Mircea Geoană precizează în această carte importantă, aceste sentimente sunt vii și vizibile și în România. Procesul de reformare, ce a fost o condiție a aderării la UE, a fost mult prea lung și, uneori, dureros. Și, totuși, beneficiile par să apară foarte greu. El are dreptate atunci când afirmă că un model social românesc trebuie construit pentru a maximiza beneficiile (care, în ciuda percepției publice, sunt mari) și, în același timp, pentru a face față provocărilor. Drept rezultat, societatea va putea, folosindu-și propriile resurse de talente și competență, să își creeze un loc mai bun în lume.

Anthony Giddens